Broasca ţestoasă


Iată-mă, 5 luni mai târziu, stau într-o cafenea şi încerc să îmi aştern gândurile pe hârtia asta virtuală. Acum câteva nopţi am visat o broască ţestoasă care se mişca incredibil de repede, şi cred că spune multe despre cât de „slow” a fost viaţa mea în ultimele luni.

De fapt, cred că mi s-a părut că pot încetini ritmul aşa brusc. Că toate piesele din puzzle se vor pune la locul lor, că programul zilnic va fi fix ca cel trecut în agenda mea, cu oameni care fac lucrurile aşa cum mă aştept eu. Surpriză! S-au adunat şi mai multe lucruri de făcut, mai multe proiecte, mai multe dorinţe, mai multă oboseală. Slow living? Ah, ce glumă bună!

Citesc despre arta trăitului lent, ascult podcast-uri, fac eforturi conştiente în fiecare zi să încetinesc, dar nu îmi iese mereu. Am tot încercat să înţeleg de ce e aşa de greu şi din discuţiile cu prieteni de-ai mei, am observat câteva tipare: ne place să fim ocupaţi sau măcar să afirmăm că suntem ocupaţi (la nivel teoretic ştiu că e o tâmpenie, dar tot mă surprind că răspund uneori la întrebarea „ce mai faci?” cu „ah, uite, ocupată cu tot felul de lucruri.”). Altă chestie observată: părinţii noştri (mama, tata, dacă citiţi aici, ştiţi că vă iubesc) ne-au transmis ideea asta că nu e bine să stai degeaba. Ca să obţii ce vrei în viaţă trebuie să munceşti. „Cine nu sapă, nu bea apă!”, cum zice tatăl meu. Nu înseamnă că nu are dreptate, dar să stai tu cu tine, cu gândurile tale, să te uiţi la cer, pare aşa… ceva de pe altă planetă. Încă am momente în care mă simt prost dacă nu fac nimic. Mi-a luat multă vreme să înţeleg că nu mai sunt productivă dacă nu am acele momente de pace şi linişte, dar tot apare la suprafaţă spiriduşul care spune „hei, ce faci? de ce stai? nu trebuia să faci ceva azi?”. Spshhh!

Broasca mea ţestoasă, întruchiparea trăitului lent, a început să fugă de-a dreptul. Şi doar după ce am avut acel vis zilele trecute, mi-am dat seama că: 1. nu pot să continui aşa, cu un ritm alert şi pe care îl displac profund şi 2. agenda mea e doar o schiţă şi nu se întâmplă nimic dacă fac lucrurile puţin altfel. Ah, şi 3. trebuie să îmi reprioritizez puţin obiectivele, dar în special să aleg mai înţelept pe ce mi se duce energia. Am mai conştientizat şi că „I have to this” e ceva ce mă macină şi e total contraproductiv, dar varianta reformulată „I get to do this” îmi dă aripi.

Acum câteva luni am aflat despre conferinţa „The Power of Slow in a Fast World” , susţinută de Carl Honoré, la Cluj-Napoca, şi am simţit că e mâna Universului la mijloc şi trebuie să merg. Guess what? Doar astăzi mi-am luat biletul. Se pare că măcar în privinţa asta am fost pe ritm lent. 🙂

Carl promovează beneficiile încetinirii, iar cărţile sale sunt cunoscute în toată lumea (în special cartea „Elogiu lentorii”, despre care poate aţi auzit deja). Mai jos aveţi discursul lui de la TED despre lentoare (doar mie nu îmi place cum sună cuvântul acesta în română?) şi poate o să vă pună puţin pe gânduri.

GOOD NEWS

Dacă vreţi şi voi să îl vedeţi pe Carl la Cluj-Napoca, în 30 iunie, la Cluj Hub, vă puteţi cumpăra bilet aici (detalii despre conferinţă aveţi şi pe Facebook aici). Pentru că faceţi parte din comunitatea KINDE, aveţi reducere 15% dacă folosiţi codul KindeCommunity (mulţumim, ClujHub!). You’re welcome! 🙂

Voi ce faceţi pentru a încetini ritmul? O să vă povestesc în curând şi despre ritualurile mele şi ce mă ajută să schimb vitezele. Promit că revin şi cu impresii după conferinţă.

Photo by Ricardo Gomez Angel

1 Comment

Ralu
Reply 24/05/2019

Eu sunt mai degraba o broasca testoasa veritabila, nu una pe baterii Duracell :D asa ca slow living imi vine natural.

Dimpotriva, as avea nevoie de niste impulsuri care sa ma faca sa imi depasesc comoditatea (innascuta?) si sa start achieving things (fara sa devin o over-achiever, obvs :D )

Poate ai niste tips&tricks si pentru cei ca mine! :)

Leave a comment

Your email address will not be published. Required fields are marked *